E tânăr, are casă şi e poet. Ba mai ocupă şi o funcţie în administraţia comunei! Ce-şi mai poate dori o femeie? Dacă mai pui şi faptul că este necăsătorit, Nicuşor Băluţoiu poate candida cu toată seriozitatea la titlul de cel mai vânat burlac comunal!
Născut, crescut în Hurezani. Şcolit, pe rând, la Târgu Jiu, unde a făcut patru ani de liceu, apoi la Bucureşti, unde şi-a dat licenţa în Relaţii Economice Internaţionale. După şapte ani de bătut străzile, gazdele şi bibliotecile Capitalei, s-a întors acasă, pus pe fapte mari. Astăzi are 31 de ani, un CV bogat, casa pe terminate şi gânduri de însurătoare. Cu o modestie de invidiat, junele Nicuşor prinde curaj şi vorbeşte despre fiecare dintre calităţile sale.
„Întotdeauna am fost pasionat de istorie. Dar şi de literatură. Aşa că pe la 17 ani m-am apucat să scriu poezii. Am strâns câteva zeci până acum. Una dintre ele este o replică la «Luceafărul» lui Eminescu. Am creat-o pentru că eu am altă viziune: Luceafărul trebuie să rămână acolo, în înalturi, şi nu să coboare printre muritori, cum l-a făcut Eminescu! Deci am scris o replică - are cam 85 de strofe şi face parte dintr-o trilogie neterminată: «Luceafărul», «Soarele» şi «Luna»!“, îşi mărturiseşte Nicuşor veleităţile filozofico-poetice.
Un artist complet
Iar dacă a văzut că i se îndemână cu scrisul, tânărul a trecut un pic şi prin proză, şi prin dramaturgie. E drept că nuvelele sunt încă neterminate, iar piesele au doar câteva acte. Are viaţa înainte, zice scriitoraşul nostru! Iar dacă a întârziat cumva cu săvârşirea operelor, a făcut-o în avantajul altei arte care l-a prins în mrejele ei.
„Eh“, se codeşte tânărul roşind ca focul de atâtea calităţi, „mai şi cioplesc în lemn din când în când. Adică sculptez, dar numai ca amator, recunosc. Ba icoane, ba diverse obiecte de decor. Când am terminat casa (pe care, de altfel, a cons
