Sunt militarii Companiei 3 Infanterie din cadrul Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab“, Scorpionii Roşii. Altă misiune, într-o altă zonă de conflict. Alt obiectiv îndeplinit cu succes.

Goarna sună deşteptarea. Altă zi în care Scorpionii Roşii au misiunea de a asigura securitatea Bazei Aeriene Kandahar, Afganistan. Ceasul indică ora 5.30. „Cât de devreme sună deşteptarea în această zi“, gândeşte caporalul din patul al treilea din dreapta. Se ridică totuşi în capul oaselor. Îşi întinde mâinile şi, ca şi cum motoraşul ar fi pornit ca prin minune, din prima cheie, cum ar zice mecanicii, câteva minute îi sunt suficiente pentru a se echipa. Colegul din patul de alături care încearcă să mai fure câteva secunde de linişte nu se poate abţine şi grăieşte: „De, mă, Stănescule, se vede că eşti un veteran al misiunilor“. Caporalul Stănescu se afla pentru a patra oară într-o misiune dintr-o zonă de conflict. Au trecut peste el misiunile din Kosovo, Irak 2004 şi Irak 2005. În câteva minute toată compania îşi făcea toaleta zilnică. După masa de dimineaţă urma prima lor instruire pentru misiunea din acea zi. De fapt, o primă întâlnire cu partea britanică din coaliţie. Nerăbdare, nelinişte, căci nimeni nu ştia deocamdată ce obiective avea de îndeplinit, aşa că micul dejun aluneca destul de greu. Gândurile nu le dădeau pace, dar nimeni nu îndrăznea să spună nimic. Singurul zâmbet pe buze se zărea pe chipul comandantului companiei, căpitanul Bumbac. Ştia el ce ştia. În sfârşit, gongul avea să bată ora 8.00. Şi iată-i pe Scopionii Roşii faţă în faţă cu britanicii. După câteva formalităţi schimbate se pun la punct planurile de pregătire a misiunilor. „Parcă e altfel acum când ştim cu cine trebuie să «luptăm»“, murmură comandantul de pluton, locotenent Daniel Nistor. O dată detaliile puse la punct, toată lumea porneşte la muncă. Seara îi găseşte obosiţi, chinuiţi de dorul