Dupa entuziasmul anterior aderarii la Uniunea Europeana, euroscepticismul a castigat tot mai mult teren. si polonezii, cehii, ungurii sau cetatenii tarilor baltice, in general UE-8, au avut, la vremea lor, reactii asemanatoare dupa integrare. La un an de la acest eveniment, care a avut loc pe 1 mai 2004, economiile nou-venitilor intrasera deja intr-o faza in care ritmul de crestere economica se incetinise, cresterea preturilor nu putea fi tinuta sub control, iar nemultumirile oamenilor erau din ce in ce mai evidente. In Cehia au aparut serioase disensiuni in sanul societatii din cauza cheltuielilor extrem de mari pe care guvernul a fost nevoit sa le faca. In primul an, nu mai putin de 3% din PIB-ul tarii a fost alocat investitiilor de mediu. In tara vecina, Ungaria, integrarea a fost insotita de o crestere accentuata a salariilor. Reversul medaliei a fost ca multi investitori au decis sa plece si sa-si realoce productia. Nici industria alimentara nu a avut o soarta mai buna, pentru ca foarte multe unitati au fost nevoite sa-si inchida portile. Asa se face ca eurobarometrele realizate in cele opt state integrate in 2004 aratau ca situatia nu era prea roz. Principalele griji ale oamenilor erau preturile mari, cresterea coruptiei, starea precara a sistemului de sanatate, cat despre cresterea nivelului de trai, nimeni nu se astepta sa se intample ceva spectaculos in perioada urmatoare.
In ciuda nemultumirilor sociale, mai mari sau mai mici, de la tara la tara, noile state membre reuseau totusi sa prezinte un bilant pozitiv la un an de la integrare. Astfel, cresterea economica in tarile noi si-a pastrat ritmul superior fata de vechile state, ele avand o crestere medie de 5%, iar cele trei tari baltice - Lituania, Letonia si Estonia - au inregistrat cele mai mari rate de crestere economica: 6,7, 8,5 si, respectiv, 6,2%. si volumul investitiilor in noile tari membre a
