Barbara ne-a luat de la aeroportul Logan din Boston şi ne-a dus cu maşina la Portsmouth, New Hampshire, pe istorica Autostrada 1, ţintată cu, pe ambele părţi, Dunkin Donuts, un local unde se mănîncă hamburgeri, cu vaci de plastic în mărime naturală în faţă, prăvălii unde se vînd eşarfe şi aşa mai departe, pînă cînd am ajuns în statul lui "Trăieşte liber şi după aia mori", un motto care, aşa cum ne-a explicat Barbara, înseamnă fără taxe pe valoare adaugată şi pe venituri. Pe de altă parte, New Hampshire are unele dintre cele mai mari taxe pe proprietate din Statele Unite. Nu există lege privind obligativitatea centurii de siguranţă. Dar asta e pe cale să se schimbe. Am citit rubrica poliţiei din Portsmouth Times şi am văzut că în ziua dinaintea sosirii noastre au avut loc trei crime, toate comise înainte de 11,30; la 6,45 un "curcan îngheţat" s-a izbit de parbrizul unui cetăţean; la 7,30 a fost prins un bărbat care depozita ilegal gunoiul în pubela unui vecin, iar la 9,47 poliţia a fost anunţată de furtul portofelului unui puşti de 17 ani; făptaşul, în vîrstă de 13 ani, a fost prins la 11,15.
Afară, o ploaie cam lapoviţoasă lovea cu putere parbrizul, silind ştergătoarele să facă ceva exerciţiu.
- Crimele din Portsmouth se termină întotdeauna la 11,30 a.m.? - am întrebat, gîndindu-mă că la New Orleans crimele merg 24 din 24, ca şi barurile. Şi nu orice fel de crime, ci chestii dure, cum ar fi omuciderile.
Portsmouth este un port dichisit din New England, cu trei seculi de istorie lustruită pentru turişti şi iubită pînă la adoraţie de localnici. Turla originală a bisericii, de culoarea untului, care se iţea din piaţa acoperită cu piatră cubică s-a prăbuşit cu cîteva luni în urmă, după o furtună puternică, strivind o camionetă. Cetăţenii se grăbiră să o restaureze şi găsiră, privind mai atent, că şi camioneta fusese avariată serios de o grindină, c
