Am auzit vorbindu-se foarte mult zilele acestea pe marginea scaderii ratingului de tara. Ba avem vreo doi analisti abonati de pe la banci comerciale care opineaza la televizor ca urmarea unui "downgrade" nu poate fi decat o nenorocire economica. Ba mai avem si politicieni care folosesc indicatorul nostru buclucas pe post de prevestitor al unor evenimente economice generale, pe care insa el nu e facut sa le masoare. Emotia evenimentelor nu justifica in niciun fel ineptiile economice. Ratingul trebuie definit, iar importanta lui inteleasa corect.

In primul rand, ce este ratingul de tara? O cifra, un indicator, produs de o asa-numita agentie de rating (pana la urma o firma de analiza economica ce cauta sa obtina un profit). Agentia de rating analizeaza contextul economic (al unei tari, companii) in mod independent si furnizeaza firmelor care platesc si care doresc sa investeasca pronosticuri despre cat de in siguranta ar fi investitia respectiva. Raportul insista asupra riscurilor pe partea negativa, in special de depreciere, nationalizare, inflatie, criza politica etc., altfel spus orice ar putea produce o scadere brusca a investitiilor intr-o anumita tara. De aceea, "stabilitatea economica" este un concept abordat minutios in acest gen de rapoarte.

O mica parte (generala) a raportului este in general facuta publica, ca semnal pentru comunitatea de afaceri. In timp, agentiile de rating si-au diversificat oferta, extinzandu-se si catre alte sectoare, cum ar fi ratingul bondurilor (guvernamentale si corporatiste), fondurilor de investitii, actiunilor si datoriei publice si private. Asadar, agentiile de rating produc un raport care intra, la fel ca alte variabile, in procesul de luare a unei decizii de investitie de catre o companie anume.

In al doilea rand, influenta acestor indicatori provine dintr-o serie de reguli prudentiale dezvoltate in timp