Biserica „Sf. Gheorghe Nou“ din Craiova şi toate bisericile din România ce poartă acest hram - dar nu numai - rostesc astăzi rugăciune pentru viaţa şi credinţa în Dumnezeu ale acestui sfânt.

Preotul Ion Răduţ povesteşte viaţa Sfântului Gheorghe şi jertfa sa pentru credinţă pentru credincioşii prea tineri s-o cunoască, dar şi pentru cei iniţiaţi în tainele sfinte:

„Vestitul şi marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Diocleţian. S-a născut în Capadocia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţat, din tinereţe, în dreapta credinţă. Rămas fără tată din copilărie, Sfântul s-a mutat cu mama sa din Capadocia în Palestina – pentru că acolo îşi avea neamul, averile şi moştenirile. Ajuns la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit. Îmbrăţişând slujba armelor, în scurtă vreme a cucerit cele mai mari cinstiri, până la dregătoria de conducător de oaste în garda împăratului.

Deşi era păgân, împăratul Diocleţian nu a luat nici o măsură împotriva creştinilor până la anul 303. Această stare de lucruri a îngăduit deci creştinilor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţie. În 303 însă, la îndemnul ginerelui său, Galeriu, pe care Diocleţian îl luase ca însoţitor la domnie, a aprins prigoana împotriva creştinilor. Istoria aduce documente cum că, din anul 303 şi până la 313 (anul decretului de la Milano, prin care Sfântul împărat Constantin a dat pace creştinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi o sângeroasă probă: creştinii au fost siliţi să aleagă, cu preţul vieţii lor, între zeii păgâni şi Hristos“.

Torturat pentru lepădarea credinţei

Cunoscând, deci, decretul de prigonire împotriva creştinilor, Gheorghe s-a înfăţişat îndată înaintea împăratului Diocleţian şi, înaintea întregii curţi împărăteş