Menestrelul din Marginimea Sibiului.
"Sunt cel care iubesc pe altii"
Avea sa-si ingroape toate grijile, a doua zi de Inviere. Cand s-a urcat la volanul Golf-ului sau albastru, insotit doar de sotie si de fiica cea mare, stia ca acolo unde se duce n-o sa-l intrebe nimeni despre noul guvern, despre Tariceanu sau suspendarea din functie. A lasat in urma fermecatorul Sibiu, cotind spre munti. In Orlat, la numarul 855, il astepta cel mai cautat ardelean din Marginimea Sibiului. Putini i-au aflat tainele. Pret de cateva ceasuri, Traian Basescu si-a indulcit, departe de ochii lumii, amarul vietii de presedinte.
Al nimanui si al tuturor
Isi spune Menestrel si, de cand se stie, canta. Mai toate marimile vechi si noi i-au ascultat taragotul, tambalul de o suta de ani si "ciuiturile cu prostii". Fusese lautarul preferat al lui Nicu Ceausescu (expediat prin toamna lui 87 prim-secretar la Sibiu), il asculta maica-sa la telefon de la Bucuresti, in serile cand Nicu o suna la opt fix sa-i dea raportul sau "sa-i puna o ciuitura", l-a sorbit Adrian Paunescu care-i si dedicase prin 94 o poezie scrisa "la minut", l-a aplaudat, sobru, Ion Iliescu, la o aniversara, iar, mai incoace, l-a gasit si Traian Basescu, in timpul escapadelor sale estivale pe litoral. "Inainte", l-au chemat stabii de la partid si Securitate sau oameni simpli, la nunti si alte petreceri. "Dupa", l-au tocmit armate intregi de sefi si sefuleti sau sali ticsite cu romani pribegi prin lume. Tuturor le-a cantat, "ciuit" si recitat la fel. Sergiu Cipariu, zis Babu (asa li se spune barbatilor de frunte din Marginimea Sibiului), n-a fost al nimanui si pare sa fie al tuturor.
Pe Traian Basescu l-a cunoscut "la ziua unui prieten al dansului", unde cantase impreuna cu marele Bocsa. Isi aminteste doar ca pe atunci nu era presedinte. Dupa, s-au intalnit mai des: "Eu eram cu
