Municipiul Alexandria, în centru, arată ca multe alte oraşe de provincie neaoşe, nu foarte mari: curat, cu o arhitectură ordonată, dar cumva prea la locul ei, fără să contrazică tipicul cu nimic. Ca într-un corect joc de cuburi, toate sînt acolo unde te-ai aştepta să fie: Primăria, hotelul central (în cazul Alexandriei, "Parc"), muzeul local, casa de cultură, părculeţul mereu plin de locuitori tihniţi şi curioşi, "corso"-ul din zonă, înţesat cu magazine, bisericile... Puţine lucruri cu adevărat vechi, şi istorice...
La muzeu
Muzeul Judeţean Teleorman, înfiinţat în 1952, şi în actuala clădire din 1997, este unul dintre puţinele depozitare locale de obiecte din alte vremuri. Deţine peste 25.000 de piese, cele mai multe arheologice, provenind din diversele şantiere de pe teritoriul judeţului Teleorman: din Zimnicea, cele geto-dacice; din Măgura şi Vităneşti - vestigiile neolitice; din Tătăreştii de Sud, şi de la Curţile Bălăceanu (boierul local), cele de Ev Mediu. Toate aceste lămuriri de specialitate le primesc de la directorul adjunct al muzeului, Constantin Ţînţariu. Acestora li se adaugă peste 6000 de exponate etnografice - ţesături, costume populare, unelte; cărţi vechi şi documente, printre care şi cel de înfiinţare al oraşului, din 1834; şi peste 10.000 de piese numismatice, alcătuind una dintre cele mai bogate colecţii din ţară.
Tot de la dl Ţînţariu aflăm că muzeul are două expoziţii permanente, una de etnografie şi alta de istorie recentă, "Colectivizarea în judeţul Teleorman", la care se adaugă unele temporare, de artă plastică, sau pornind de la anumite evenimente ale momentului... Evident, problema cea mai importantă este cea a modalităţilor de atragere a publicului, în special a celui tînăr. O expoziţie precum "Colectivizarea...", bazată în mare parte pe documente ale epocii, dintre care unele şocante, poate suscita interesul elevilor
