Războiul politic Băsescu - Tăriceanu, care a polarizat clasa politică pro sau contra unui individ - in cazul de faţă şeful statului -, scoate la lumină un sistem intitulat democratic, in care insă tocmai fundamentele democraţiei - legile şi instituţiile - sunt şubrede, pornind chiar de la Constituţie, care nu lămureşte raportul dintre preşedinte şi premier.
Anii petrecuţi sub comunism, dictatura lui Nicolae Ceauşescu par să nu fi lecuit inclinaţia romanilor - deopotrivă alegători şi aleşi - către un "tătuc". Cu acest termen a fost caracterizat Ion Iliescu in toate cele trei mandate ale sale, Emil Constantinescu a fost conturat de strategii săi electorali drept un nou Cuza, care să facă dreptate norodului tot umbland incognito prin ţară cu ocale de măsurat corectitudinea, in timp ce imaginea de "comandant" a fost un pilon important al campaniei lui Traian Băsescu, pentru ca acum şeful statului să se legitimeze ca luptător suprem impotriva oligarhilor de care jură să scape poporul. Zilele acestea, mai mult ca oricand in ultimii 17 ani, scandalul politic a scos la iveală defecţiunile sistemului aşa-zis democratic. Intr-un stat democratic, dezbaterea s-ar concentra pe legi - care să nu fie schimbate in fiecare an sau in fiecare guvernare - şi pe funcţionarea instituţiilor. Pe cand Romania lui 2007 este ruptă in favoarea sau impotriva unui personaj: Traian Băsescu, in timp ce legile sunt confuze, iar instituţiile de mucava. Cu ce ne-am ales din războiul politic care a acaparat intreaga atenţie?
CONSTITUŢIA. Am aflat cu acest prilej ce efecte are faptul că Romania nu este nici cal, nici măgar, nici republică prezidenţială, nici parlamentară, iar raporturile dintre şeful statului şi guvern sau Parlament sunt neclare. Constituţia prevede, la articolul 109, că "Guvernul răspunde politic numai in faţa Parlamentului pentru intreaga sa activitate". Motivarea Curţii
