Asa cum era de asteptat, revenirea lui Basescu asupra cuvantului dat: demisia in urmatoarele cinci minute votului Parlamentului de suspendare a provocat o serie lunga de declaratii extrem de critice ale adversarilor politici si de comentarii severe in mass-media.
Este doar un inceput si nu e loc de nici o indoiala ca in timpul campaniei pentru referendum criticile pe acest subiect se vor amplifica si vor deveni un laitmotiv al tuturor celor care ar da orice si ar face orice, cum au si dovedit-o cu prisosinta, ca sa scape odata pentru totdeauna de intratabilul presedinte-jucator.
Din punctul de vedere al celor care il contesta, ca sa n-o spunem pe sleau ca il urasc, reactia este normala, onoarea, cuvantul dat si respectat intocmai fiind unul dintre atu-urile cele mai puternice ale politicianului Traian Basescu.
Ce poate fi mai de dorit decat a demonstra ca, in realitate, ”omul providential” pentru milioane de romani nu este cu nimic mai brav decat cei pe care ii tot critica, ca si pentru el ”interesul poarta fesul” si, cand e vorba de a renunta la cascaval, cuvantul de onoare nu face mai mult decat o ceapa degerata.
Daca lucrurile ar sta asa, culpa de care s-ar face vinovat Basescu ar fi dintre cele mai grave, iar credibilitatea lui ar trebui atent reevaluata, de orice om de buna credinta. E un punct de vedere.
Personal, pledez ”nevinovat” pentru Traian Basescu si ratiunile pe care le invoc sunt doua.
Cea dintai e cuprinsa in prima fraza din juramantul pe care presedintele Basescu l-a depus la investitura, in fata Parlamentului: "Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman” (Constitutia Romaniei, art. 82, al. 2).
Pe parcursul celor doi si jumatate scursi de la instalarea in cea mai inalta demnitate in stat, interlocutorul constant,