România este la ora ei sud-americană, nu ne mai luăm după meridianul Greenwich. Am ajuns la referendum, la „plebicist“ ca-n „O scrisoare pierdută“ a lui nenea Iancu Caragiale. Multe întrebări, puţine răspunsuri. De ce s-a răzgândit Băsescu, imitându-l pe amicul lui, Călin Popescu Tăriceanu, care şi el a zis că îşi dă demisia - ca să facem alegeri anticipate - de la şefia guvernului şi a revenit? Un răspuns ar fi că lui Băsescu îi place să stea la Cotroceni, loc perfect de unde să iasă săptămânal pe televizoare şi să declanşeze câte un scandal. Ca să nu ne plictisim. Asta ne distrage atenţia de la faptul simplu că este un preşedinte ineficient. Dincolo de vorbe, de obişnuita demagogie şi scenele sentimentale, nu a reuşit mare lucru. E prea preocupat să îşi dea în gât adversarii, să îşi găsească duşmani, reali sau imaginari, şi să îşi vadă de ale lui. Şi totul de la povestea cu Elena Udrea, piaza rea a preşedinţiei lui Băsescu. Dama l-a înstrăinat de partid, l-a făcut să îşi piardă colaboratorii şi - ce e mai grav - să îşi piardă simţul politic. Noi, între timp, ne ocupăm de scandaluri şi nu vedem realitatea.

Băsescu nu vrea cu nici un chip să părăsească Palatul Cotroceni. Într-un moment de curaj propriu, el nefiind un curajos, mai curând face parte din specia „şmecher de port“, şi-a zis că ne lasă dracului şi pleacă. Apoi s-a gândit că ameninţarea cu demisia îi va face pe mulţi parlamentari să se răzgândească. Dacă nu au făcut-o ei, a făcut-o Băsescu însuşi. Şi acum se întoarce. Iese pe televizoare şi se întâlneşte cu poporul. Poporul, am văzut bine, stă acasă şi se uită la comedie. De ce a optat pentru referendum şi a refuzat alegerile prezidenţiale anticipate? Socotelile experţilor din jurul lui arată că în 90 de zile riscă să îşi piardă tot capitalul politic pe care îl mai are. În cădere vertiginoasă în sondaje, el se va strădui în acest timp scurt să păstrez