Constantin Brezu a trecut prin secetă, a mancat luni in şir mămăligă din mătură şi nici acum, la 100 de ani, nu şi-a văzut visul cu ochii: să fie agricultor bogat şi să aibă bani la CEC. De copil, a fost slugă la vaci pe moşiile boierilor. Cinci ani a stat departe de casă, pe front, in timpul celui de-al doilea război mondial. In vremea asta, acasă, soţia ingropa copilul de 2 ani şi 2 luni. Constantin Brezu a trecut prin secetă, a mancat luni in şir mămăligă din mătură şi nici acum, la 100 de ani, nu şi-a văzut visul cu ochii: să aibă pămanturi, să fie agricultor bogat şi să aibă bani la CEC.

Tarşaie galenţii din picioare, sprijinindu-se la fiecare pas de baston. După care se opreşte şi-şi trage sufletul. Ne priveşte prin ochelarii cu rame groase şi abia dacă ne zăreşte. Nea Costică e om de 100 de ani. Şi a simţit din plin nevoile fiecărui an din viaţă. Plange şi acum, cu lacrimi şiroaie, cand işi aminteşte de fiul său, mort acum opt ani sau de sărăcia indurată atata vreme. In odaia joasă şi mică, cu pereţii gătiţi cu tablouri din tinereţe şi preşuri colorate pe cimentul ingheţat, bătranul strange din dinţi cand incepe să ne vorbească de perioada copilăriei. Nea Costică a fost al treilea copil al familiei Brezu. Locuieşte in comuna 1 Decembrie din jud. Ilfov. Mama sa, femeie frumoasă şi destoinică, a lucrat in tinereţe pe la familiile mai instărite din sat. Nu se dădea inlături nici de la făcut mancare, nici de la dereticatul casei sau de la mersul la camp. "Cand s-a căsătorit cu tata, a rămas să aibă grijă de noi şi se ducea la muncă in sat cu ziua. Iar noi, trei băieţi şi o soră eram băgaţi slugi la vaci. Pe o lună de zile mi-a dat moşierul la care munceam trei duble de grau. Aşa de mult m-am bucurat... Atunci l-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu. In chip de om bun şi milostiv. Am fi murit de foame".

CU BOMBA LĂNGĂ EL. Aşa mic de inălţime, cu il