Nu vreau să mă plâng, dar am o meserie care mă solictă din ce în ce mai mult şi prin urmare tot mai puţin timp îmi rămâne pentru treburile lumeşti. Îmi place foarte mult munca mea, chiar dacă uneori m-aş duce în lume…şi m-aş tot duce! Având un program atât de încărcat până şi în weekend, doar seara ajung la câte un magazin ca să mai aprovizionez cămara. Într- o seară am trecut în mare viteză pe la magazinul alimentar de lângă bloc, Darina, şi am cumpărat ce mi-a căzut în mână. Vânzătoarele sunt terminate la ora aceea şi nu mă miră dacă una dintre ele a "bătut" un bon de două ori şi nu ştia cum să rezolve boacăna. Ajunsă acasă m-am uitat şi eu din curiozitate să văd cam ce am cumpărat, nu că n- aş fi avut marfa în plasă, dar ştiţi cum e, drăcuşorul. Nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că luasem batiste parfumate, drojdie şi alte minuni, pe care nici măcar prin gând nu mi-a trecut să le cumpăr. Nu aveam nevoie de aşa ceva. Pe chitanţa fiscală în schimb, figurau mărfuri care mai de care ciudate. Nu m-au înşelat la plată, nu asta e problema, că am prostul obicei, un fel de boală a cifrelor că adun preţurile în ordinea în care le pun în coş, dar faptul în sine. Una cumperi şi ai altceva pe factură. Cu mintea mea odihnită am făcut un scenariu. Să zicem că ceva e alterat din ce cumpărasem sau că plătisem mai mult decât trebuia şi mă întorc la magazin, naivă cum sunt cu factura şi cu marfa… Da, dar cine poate demonstra că am dreptate, dacă pe bon scria una şi eu pretind alta? Relativ e corect totul, nu -i aşa? Iau taxiul de la redacţie până acasă. Distanţă prea mică pentru un taximetrist care nu lucrează de dragul meu în tura de noapte ci pentru că vrea să câştige un ban. Şi pentru că distanţa între două puncte e relativ mică, eu plătesc relativ mai mult pentru că nu-i aşa, e greu să parchezi, să găseşti butonul, să opreşti ceasul cu care ne măsoară destrămarea