Conform Ministerului de Interne din Franta, participarea la vot la alegerile prezidentiale de duminica a fost una de 84,48%. Dupa unele canale de stiri, rata e chiar mai mare. Este un record pentru Franta zilelor noastre, dupa ce alegerile anterioare, precum si referendumul pentru Constitutia Europeana reprezentasera minime istorice, la randul lor. Prezenta masiva la vot inseamna, in primul rand, o gura de oxigen pentru democratia franceza, asa cum spunea chiar principalul favorit pentru turul al doilea, Nicolas Sarkozy. Explicatia cea mai uzitata pentru "aglomeratia" la urne se refera la dorinta francezilor de a se implica in ierarhizarea unei noi generatii de politicieni. Primii trei clasati sunt angajati in premiera intr-o astfel de confruntare si este de asteptat ca ei sa continue sa reprezinte nume importante pentru anii urmatori. Asistam la o schimbare de generatie.
Pentru Romania, momentul este foarte important. De-a lungul timpului, mereu am avut o legatura speciala cu Franta, evolutiile noastre politice si sociale fiind uneori strans legate de tumultul societatii pariziene. Avem doua invataminte majore pe care am putea sa le preluam, daca analizam la rece acest scrutin. Ele se refera la procese care au loc chiar in aceste zile in Romania si care ne vor afecta si noua modul in care vom gestiona schimbarea de generatie din clasa politica. Fiindca, vrem sau nu, o astfel de predare de stafeta are loc chiar in acesti ani.
Prima lectie se leaga direct de participare. Va urma un referendum, in care rata participarii constituie o miza in sine. Nu se ia foarte serios in calcul ca rezultatul referendumului sa-i fie defavorabil lui Traian Basescu (fiindca majoritatea sondajelor arata ca, desi presedintele se afla pe o panta descendenta in ce priveste popularitatea, romanii nu vor sa il demita, cel putin pentru moment). Se iau insa in calcul variante leg
