Inchiderea celei mai importante uzine braşovene, una din perlele industriei naţionale pe vremea lui Ceauşescu, ameninţă să scoată in stradă bruma de muncitorime care a mai rămas in Braşov.

Ultimii 1.900 de muncitori pleacă in aceste zile de pe platforma industrială şi ingroaşă cozile de la Oficiul Forţei de Muncă, pentru a-şi inregistra salariile compensatorii şi ajutorul de şomaj.

PREJUDICIU. Singurii caştigători ai decesului oficial al producătorului naţional de tractoare răman politicienii braşoveni, cei care au smuls in 2002 prin decizii politice modulele cele mai rentabile ale uzinei, după care le-au falimentat, iar activele viabile, terenuri şi clădiri, au fost vandute la preţuri de cateva ori mai mari decat au costat la privatizare. Bugetul de stat a fost prejudiciat astfel cu aproape 1.000 de miliarde de lei vechi. Intre timp, grupurile de interese din jurul Primăriei Braşov se pregătesc pentru scoaterea la licitaţie a terenurilor şi clădirilor uzinei, intinse pe aproximativ 120 de hectare in intravilanul municipiului. Chiar Ioan Neculaie şi Gigi Becali şi-au declarat intenţia de a cumpăra Tractorul, in primul rand ca afacere imobiliară, apreciată, după primele estimări, la 250 de milioane de euro.

SECŢII VANDUTE APROAPE GRATIS. De departe, cel mai favorizat in procedura de achiziţii de module ale uzinei Tractorul este Ioan Olaru, fost membru al conducerii municipale a PSD Braşov. Cu sprijinul indirect al vicepreşedintelui naţional al PSD, deputatul Constantin Niţă, Olaru şi-a adjudecat prin interpuşi trei secţii din Tractorul, fiecare la preţul unui apartament. Stocurile de piese, terenurile şi halele de producţie valorau milioane de euro. Este vorba de Scudiver SA, Prorem UTB şi AWE SA. Imediat după preluare, Olaru a transferat terenul şi capacităţile de producţie ale Scudiverului la o firmă nou infiinţată, SUDV, deşi activele se aflau