Mentinerea la cote extrem de inalte a cererii pe piata imobiliara timisoreana a condus, cum era si firesc, la o explozie a preturilor, in special dupa aparitia monedei unice europene. Fenomenul pare de nestavilit, in conditiile in care se construieste putin si extrem de scump.
Responsabilii din Primarie, dar si agentii imobiliari, dau asigurari ca in doi-trei ani presiunea va scadea, bazandu-se pe numarul mare de certificate de urbanism si autorizatii de constructie emise in ultimele luni. Pana atunci, se tranzactioneaza aceleasi apartamente din sumbrele blocurile ceausiste, "dotate" cu spatii meschine si instalatii mai mult decat uzate. Numarul acestor tranzactii este doar teoretic mare, daca ne luam dupa multimea anunturilor de mica publicitate. In realitate, specialistii vorbesc despre un relativ blocaj, deoarece pretentiile vanzatorilor nu se intalnesc decat rareori cu posibilitatile potentialilor cumparatori.
Multi intreprinzatori au sesizat tendinta, e drept, cam tarziu, si au inceput sa construiasca mici blocuri, cu pana la 12 apartamente. Terenurile din zonele cat de cat centrale sunt, insa, mici si foarte scumpe, iar constrangerile legale extrem de severe. Acest fapt conduce la preturi prohibitive, deci satisfacerea deficitului locativ este greu de crezut ca se va realiza pe aceasta cale.
Pe de alta parte, dezvoltarea unor mari ansambluri rezidentiale se lasa asteptata, singurul proiect de acest tip avansand extrem de incet, in ciuda faptului ca se deruleaza intr-o zona foarte atractiva a capitalei Banatului. Lipsa utilitatilor la marginea orasului, in special a canalizarii, nu are darul de a atrage investitori de anvergura, capabili sa edifice cartiere intregi cu toata infrastructura edilitara si sociala necesara. Iata un alt motiv pentru care constituirea zonei metropolitane devine un imperativ pentru administratiile din si din jurul Timisoa
