Povestea lui Stancu Becheanu s-a desfăşurat odată cu naşterea României moderne. El a văzut lumina zilei în micul târg al Slatinei, când abia se parafase tratatul de la Akerman, în 1826. Cu acel prilej, comerţul Valahiei a câştigat mai multă libertate de mişcare, chiar dacă se afla sub o atentă supraveghere rusească. În vremea domniei lui Gheorghe Bibescu, adolescentul Stancu a rămas orfan de tată la vârsta de 17 ani. A venit în Bucureşti în vremuri tulburi, când mi�

Povestea lui Stancu Becheanu s-a desfăşurat odată cu naşterea României moderne. El a văzut lumina zilei în micul târg al Slatinei, când abia se parafase tratatul de la Akerman, în 1826.

Cu acel prilej, comerţul Valahiei a câştigat mai multă libertate de mişcare, chiar dacă se afla sub o atentă supraveghere rusească. În vremea domniei lui Gheorghe Bibescu, adolescentul Stancu a rămas orfan de tată la vârsta de 17 ani. A venit în Bucureşti în vremuri tulburi, când mişcările revoluţionare se pregăteau să schimbe destine şi peisaje sociale. A stat timp de şapte ani în serviciul negustorilor Dimitrie Gheorghiu şi Nicolae Ion, amândoi lipscani, primind leafă 350 lei aur pe an. După şapte ani, în 1851, a deschis prăvălie în asociere cu Luca Teodorescu, deşi Valahia traversa vremuri nu tocmai liniştite, fiind teatru de operaţiuni militare.

Cu sprijinul moral al negustorului Ion Manovici, Stancu a început comerţul de lipscănie, având firma „La trandafirul alb“. După încă şapte ani, în 1858, a rămas singur în afacere. Şi-a dezvoltat comerţul cumpărându-şi singur marfă de la Lipsca şi Paris. În Paris şi-a ales un comisionar, pe renumitul Rotschild. Către finalul secolului al XIX-lea, reuşind să păstreze pasul cu schimbarea modelor şi a gusturilor pentru variate mărfuri de consum, Stancu Becheanu şi-a investit profiturile în case, moşii, terenuri şi