Cind a demisionat, Eltin a declarat: "Imi cer iertarea pentru visurile dumneavoastra care nu au devenit realitate”. Aceasta fraza i-ar putea servi foarte bine drept epitaf. Figurile importante ale istoriei sint, in foarte multe dintre cazuri, personaje amestecate, pe care nu le poti rezuma exclusiv in alb sau in negru. Pina si panteonurile nationale sint populate de numeroase figuri controversate. Cu greu se pot gasi personalitati despre care sa se spuna numai lucruri pozitive. Istoria este facuta intr-o buna masura de personaje gri. Desigur, trebuie adaugat imediat, exista multe nuante de griuri, iar preponderenta albului sau a negrului - cu alte cuvinte a binelui sau a raului, a calitatilor sau a defectelor, a realizarilor sau a esecurilor - in chimia profilului unei personalitati face diferenta esentiala.
Boris Eltin a fost un astfel de personaj gri, a carui nuanta s-a apropiat, orice s-ar spune, mai mult de alb decit de negru. Mostenirea lasata de el este mai degraba pozitiva, desi tot din vremea sa vine si raul structural care macina inca Federatia Rusa. Mihail Gorbaciov, cel cu care Eltin a avut o relatie atit de complicata, a gasit probabil formula cea mai potrivita, acum, la moartea fostului presedinte rus, spunind ca acesta a fost "o figura tragica", in contul sau fiind contabilizate "decizii majore luate pentru binele tarii, dar si greseli serioase".
Eltin a constituit o suma de contraste. A fost unul dintre cei mai importanti promotori ai democratiei din Federatia Rusa, dar a implementat o forma curioasa de democratie autoritara. A pledat pentru alegeri libere si institutii democratice, dar i-a placut mereu sa fie presedintele "cu puteri sporite". A fost o mina de fier, dar a avut deseori accese de candoare sau de confuzie. Cum ar spune A.O. Hirschmann, a exercitat un "monopol lenes". A fost si monarh si bufon in acelasi timp. In aceasta privin
