I-am vazut pe mai multi lideri de partid facand apel insistent la constiinta proprie a parlamentarilor in momentele de criza maxima. Asta dupa ce, in sedintele premergatoare dezbaterii finale, aceiasi lideri trasasera directiva ca toti colegii senatori si deputati sa voteze in forumul legiuitor nu cu fata la tara, ci in functie de interesul partidului. Unii demnitari cu gandul la electorat au recunoscut ca au fost constransi sa-l suspende pe seful statului. Altii au negat categoric existenta vreunui ordin, in stilul arhicunoscut. Refuzand din start ca autonomia decizionala sa le apartina in totalitate prin acceptarea neconditionata a imperativului politic, exponentii unei categorii de interese nu s-au abatut nici de data asta de la linia trasata de la "centru". Se infirma astfel proverbul conform caruia socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ. Iata ca in politica s-a nimerit de minune. Mai mult, s-a demonstrat ca recursul la constiinta are o mare incarcatura partizana, fiind in continuare ridiculizat si batjocorit prin manipulari experimentate in laboratoarele propagandei de partid. Sunt convins ca apelul la asa-zisa constiinta adresat in situatii de criza nu urmareste vointa celui care baga bila in urna si, evident, a cetateanului, stiut fiind ca parlamentarii sunt alesii poporului, ci doar dorinta fatarnica a catorva sefi de partid autoproclamati aparatori ai binelui national. Cum o arata binele asta, promis cu doi ani in urma chiar de presedintele suspendat, nu am vazut inca. In schimb, am vazut multe grozavii comise de mogulii tranzitiei in numele unui ideal incremenit parca la orizont. Atat in zona stangii, cat si a dreptei. Atat din sfera de influenta a lui Basescu, cat si a lui Tariceanu. De aici si parerea ca avem multi politicieni incapabili sa poata lua decizii din convingere.

S-a demonstrat ca exista parlamentari care aleg sa