Riscul de devalorizare abrupta a monedei nationale fata de euro este o tema predilecta de discutie in acest inceput de an, dupa ce datele arata ca deficitul extern s-a triplat in primele doua luni fata de aceeasi perioada a anului trecut.
Insa, asa cum datele statistice nu reflecta puterea reala de cumparare a romanilor, pentru ca salariile nu sunt raportate corect in cautarea evitarii platii contributiilor sociale, la fel si puterea economica a Romaniei de a absorbi un deficit extern in crestere puternica este mai mare decat la prima vedere.
Pentru ca tot statisticile ne arata ca deficitul extern creat de importurile de bunuri mult peste exporturi este acoperit nu numai din investitii directe sau de portofoliu, din transferul banilor romanilor care lucreaza in strainatate si din imprumuturi externe, ci si din fluxuri care scapa evidentelor statistice, incadrate generic in balanta de plati sub numele de "Erori si omisiuni".
Astfel, in primele doua luni ale anului, contul de erori si omisiuni "a finantat" in proportie record deficitul de cont curent: plus 544 mil. euro, adica un sfert din minusul contului curent de doua miliarde de euro.
Mai trebuie spus si ca, in premiera, deficitul de bunuri nu a mai fost partial acoperit prin fluxuri pozitive la venituri, transferuri sau servicii, ci soldul total al acestora a fost la randul sau negativ, asa incat deficitul de cont curent a fost mai mare pe primele doua luni decat deficitul de bunuri.
Erorile si omisiunile redevin astfel un indicator foarte important, dupa ce in anii 2005-2006 fusesera de +/- maxim 500 mil. euro anual, cu o pondere redusa in explicarea intrarilor/iesirilor de capital.
Dar ce este acest indicator de "Erori si omisiuni" si de ce devine atat de important in explicarea fortei economiei de a-si putea finanta nevoia de valuta? In balanta de plati publicata lunar de BNR
