Parlamentul este, cu atit mai mult dupa ultimele evenimente, unul dintre copiii grav bolnavi ai democratiei romanesti.
Gratie pozitiei publice pe care majoritatea parlamentarilor au adoptat-o (si pe care acestia au subliniat-o prin vot) vizavi de presedintele ales al Romaniei, institutia pe care acestia o reprezinta a ajuns sa fie tinta unui dublu asediu. Intii, Parlamentul e subminat din interior de parlamentari care urmaresc impunerea unei agende paralele cu agenda publica de care are cu adevarat nevoie Romania. Parlamentarii duc o lupta puternica cu ideea de decenta, calca in picioare bunul simt elementar, lasa adinca impresia si de nesters ca sint niste marionete. Pe de alta parte, ca replica la atitudinea lor – probata de votul (legal, dar) rusinos dat in favoarea suspendarii lui Traian Basescu -, seful suspendat al statului si aliatii acestuia au gasit in Parlament o tinta privilegiata si obligatorie. E drept, Traian Basescu et comp. au grija sa spuna ca blamabili sint parlamentarii (cei “322 si-au batut joc de noi”), nu institutia in care acestia sint adapostiti, temporar; insa, acest atac se reasfringe, vrem-nu vrem, si asupra institutiei.
Cu toate acestea, daca vrem intr-adevar democratie, sintem condamnati sa protejam aceasta institutie numita Parlament. Cum anume o putem face? Cum sa salvam Parlamentul, inclusiv de sine insusi, asa cum arata el in anul de gratie 2007? Recunosc, nu am un raspuns satisfacator; cred insa ca intrebarea e urgenta. Poate ma ajutati, poate ne dam impreuna o mina de ajutor…
Parlamentul este, cu atit mai mult dupa ultimele evenimente, unul dintre copiii grav bolnavi ai democratiei romanesti.
Gratie pozitiei publice pe care majoritatea parlamentarilor au adoptat-o (si pe care acestia au subliniat-o prin vot) vizavi de presedintele ales al Romaniei, institutia pe care acestia o reprezinta a ajuns sa fie tint
