A venit neanunţat şi i-am răspuns la salut doar din inerţie, fără să- i acord prea mare atenţie. Toată ziua s-au perindat oameni pe la incăperea vecină, unii m-au salutat, alţii doar s-au uitat şi şi-au văzut de treabă. M-am mirat doar când am văzut că rămâne pe hol nu zice nimic, nu intră, nu pleacă, deja mi-am pus întrebarea cum a putut trece de paza de la intrare, când a făcut un pas mai aproape, fără să treacă însă pragul. Atunci mi s-a părut că-l recunosc. Îl mai văzusem de câteva ori, dar nu ştiam cine e. A întrebat de o fostă colegă de a noastră, pe care o văzuse cu trei săptămâni în urmă şi acum vroia neapărat să o găsească. Legenda spune că el apare mereu atunci când ea are nevoie de el. Nu puteam să- l ajut cu nimic. Nu- i ştiu adresa, telefonul ei a fost furat şi noul ei număr nu-l aveam. Omul avea ceva ciudat în el. Mi-a zis că nu se apropie mai mult pentru că îl respinge conştiinţa mea care are ceva negativ. Că 70% din ce fac eu, îl fac împotriva mea. L-am întrebat dacă are însuşiri paranormale. A zis că nu le-ar numi aşa… bunicul său e preot, dar nu ştie. Că altfel ar fi intrat, sărut mâna, nu m-ar fi refuzat şi ar fi luat loc, dar nu vrea să se apropie pentru că îl respinge energia mea negativă. Hmm, subiect ce mă atrage din cale afară. Am început să- i pun întrebări. Aici am greşit. Nu a vrut să-mi spună nimic mai mult. Acele câteva propoziţii pe care mi le a spus, din care multe le- a arătat prin limbajul surdo-muţilor m-au pus pe gânduri. Dacă nu dau de ea, o veţi găsi în Mureş. Indignat din cale afară că nu-l pot ajuta şi mai am şi energia negativă de care eu nu-s de vină, că vezi doamne, conştiinţa mea, ea îmi joacă feste, a plecat, degeaba am strigat după el, vă rog, nu plecaţi, mai spuneţi din astea, nu plecaţi… Strigătul meu a rămas fără ecou. Uşa s-a închis atât de încet în urma sa, încât nici acum, după ce am scris aceste rânduri nu sunt