Horia-Roman Patapievici: "Pe sleau spus, parlamentul si-a votat atat dreptul de a face ce vrea, cat si privilegiu de a schimba regulile jocului din mers."
Parlamentul a votat marti o lege prin care isi acorda siesi dreptul de a decide singur ce va face cu presedintele daca referendumul de demitere nu va fi validat.
Cum stim, ca sa fie validat referendumul, trebuie ca jumatate plus unu din alegatori sa se prezinte la vot. Ca suspendarea sa fie aprobata, e suficient ca o majoritate simpla sa confirme decizia parlamentului.
Ce se intampla insa daca nu se va prezenta la vot jumatate plus unu din corpul electoral? Referendumul nu va fi validat. In mod normal, in absenta unor stipulatii suplimentare, pasul urmator ar fi repunerea in drepturi a presedintelui suspendat. Aceasta ar fi solutia logica, deoarece neprezentarea la vot inseamna implicit ca electoratul dezaproba suspendarea.
Ei bine, parlamentul s-a hotarat sa respinga si solutia logica, si solutia bazata pe jurisprudenta. A decis, substituindu-se Curtii Constitutionale, sa lase decizia la latitudinea sa.
De ce a avut nevoie parlamentul de o asemenea hotarare stranie? O hotarare care spune, in esenta, ca in toate cazurile care contrazic vointa parlamentului, parlamentul este singur abilitat sa decida cum va trata „cazurile”.
Pe sleau spus, parlamentul si-a votat atat dreptul de a face ce vrea, cat si privilegiul de a schimba regulile jocului din mers. E o hotarare care probeaza inca o data arbitrarul, voluntarismul si autoritarismul acestui parlament. De cezarismul presedintelui se mai auzise; de cezarismul guvernului, de asemenea.
I-a revenit acestui parlament cinstea indoielnica de a ilustra „cezarismul parlamentului”.
Cum s-a ajuns aici? Totul se trage din cateva vicii disparate, care in aceasta criza politica au ajuns sa
