"Eu, insa, sint rebel din fire. M-am comportat ca un asteroid sau o cometa.... Astfel ca am dat tot ceremonialul peste cap...". Trecuse aproape o jumatate de ora si Evgheni Evtusenco nu-si revenise inca pe de-a-ntregul. Timpul petrecut la Cotroceni il storsese de vlaga. Mircea, apelind la ajutorul Masei, il imbie cu un paharel de palinca adusa de la mama ei, din Maramu': "Priveste margelele, Evgheni... Sint ca un colier". Masa traduse. Evtusenco se arata uimit. "Colier...", murmura el. Si, dupa o clipa de tacere, privind spre asistenta, adauga: "As vrea sa agat siragul de margele la gitul unei doamne...". Insa nici Masa, nici doamna Loghinovski si nici sotia sa, care-l insotise la Presedintie, nu se aratau dispuse sa-si innobileze pieptul cu astfel de podoaba... "Cu cit sint mai marunte, cu atit palinca e mai tare...", il informa Mircea. Evtusenco nu parea sa fie sensibil la taria alcoolului, ci era preocupat mai degraba de frumusetea spiritului. "Daca as fi pe scena, spuse el, as ingenuchea in fata fiecarei dansatoare, daruindu-i cite o margea din aceasta diadema...". Cineva murmura in dreapta mea: "Pina acum parca se vorbea de colier...". "Nu sinteti prea sensibila la frumusetea mesajului poetic... Aici e vorba de metafore....". "Si de ce as fi!? Astfel de metafore as putea sa le eman si eu...". "Nu mai spuneti", o contrazise cu o voce de bas interlocutorul. "De cind emanati dumneavoastra figuri de stil? Stiu ca pina acum va multumeati doar cu parfumuri...". Dupa aceste scurte replici, in salon se lasa din nou linistea. Privirile musafirilor se indreptau spre masa, unde trona, pe o tava de argint, garnisita cu raci si cu tot soiul de legume rumenite, monstrul pescuit linga Cetate. Poetul continua sa invirta paharul intre degete, ridicindu-l in dreptul ochilor. "Nu aveti impresia - se adresa el asistentei - ca acum colierul de margele s-a transformat intr-un sirag d