Cutitul e la os, Franta trebuie sa aleaga. Vechi/nou. Imobilism/schimbare. Depresie/speranta. Dupa 12 de ani de declin sub dreapta lui Chirac, un viitor radios cu noua stinga: Ségolène Royal! N’est-ce pas? in fond, ce ruptura mai clara cu trecutul, decit o femeie conducind Franta patriarhatului politic? „Un eveniment planetar“ – cum zice Ségo. inalta, zvelta. 53 de ani, arata de 43. Garderoba haute-couture. Zimbet si compasiune. Stil si substanta. De partea cealalta, Sarko. Pitic, hiperactiv, impulsiv. 52 de ani, arata de 51 (cind cade lumina bine). Ministru de interne crud, insensibil la angoasele existentiale ale tinarului (islamic) din periferii, slugoi al marelui capital, stegar al cabalei de dreapta, nepasator la soarta celor multi. Ahtiat dupa tronul la care viseaza de mic.
Cel al „monarhiei prezidentiale“, in care Alesul are, bunaoara, un majordom dedicat aprinderii si stingerii televizorului. Iar aeronava prezidentiala, dupa zboruri de noapte, da ture in jurul aeroportului pina se face 7 dimineata – ora optima de trezire a Suveranului (Chirac, Jacques), cu café au lait si croissants au lit. Ei, de-ajuns! Vedeti, Ségo nu vrea sa fie Presedinta Frantei. Sloganul ei e altul: La France Présidente. Franta la presedintia Frantei! in solidaritate. Cum anume, i-a lasat pe tovarasii de drum sa explice. Tous contre Sarko e apelul stingii dupa primul tur de scrutin. Sarko = catastrofa. Capitalism salbatic. Plus fascism. Sfirsitul Frantei, asa cum o stim.
Joc fara extreme
in tentativa de-a lua presedintia spre a o distribui uniform populatiei, candidata socialista are o unica problema: francezii. Unii s-au saturat de Franta, asa cum o stiu. Si, potrivit sondajelor, sint majoritari. E drept, la turul intii, sondajele au gresit. Nicolas Sarkozy a depasit 31% – cind n-ar fi trebuit sa atinga o treime din voturi, in timp ce Ségolène a cazut
