Reabilitarea termica a imobilelor este o investitie pe termen lung, care se resimte nu numai in scaderea facturilor energetice ale consumatorilor, ci si in ridicarea nivelului de trai, printr-un mediu mai curat.

Protocolul de la Kyoto prevede ca in perioada 2008-2012 emisiile de gaze de sera emise de Uniunea Europeana sa fie reduse cu 8% fata de nivelul din 1990. Revolutia de pe piata energetica, fuga continua dupa randamente cat mai bune si tehnologii cat mai "curate" trebuie insa completate de o strategie de diminuare a pierderilor la nivelul consumatorului final.

Conform unui raport al oficialilor Comisiei Europene, circa 40% din totalul energetic necesar UE se indreapta spre sistemele de incalzire a imobilelor, care sunt responsabile cu 30% din totalul emisiilor de dioxid de carbon in atmosfera. Pentru a sublinia importanta acestui capitol, Comisia Europeana a emis in 2001 Directiva Europeana 91, de Performanta Energetica a Cladirilor, avand rolul unui instrument in diminuarea pierderilor energetice la nivelul gospodariilor. Unele state au adoptat chiar si un cod comun privind performanta termica a imobilelor, cum este cazul Frantei, Olandei, Spaniei sau Suediei, care au dezvoltat o strategie comuna numita Regulamentul de Performanta Energetica. La inceputul lui 2003 CE a emis o noua directiva europeana care cere statelor membre UE sa dezvolte metode de calculare a eficientei termice a cladirilor si sa respecte un set de standarde minimale in ceea ce priveste eficienta termica a acestora.

Lituania, un exemplu demn de urmat

In capitala Lituaniei, Kaunas, 45% din consumul total de energie se datoreaza cladirilor, conform unui studiu de caz al proiectului de reabilitare termica a imobilelor din acest oras, proiect derulat cu sprijinul larg al guvernului si al administratiei locale. Majoritatea imobilelor rezident