Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj a organizat o expoziţie de pictură (ulei pe pânză) a scriitoarei Maria Opriţa Defta, de profesie avocat, marţi, 24 aprilie, la Galeriile Cromatic din Craiova. Este cea de-a doua expoziţie personală a acesteia, la al cărei vernisaj au participat scriitori şi personalităţi din spaţiul cultural oltenesc. În aceeaşi zi, Maria Opriţa Defta şi-a lansat şi cea de-a noua carte, „Spre poarta cealaltă“ (teatru), apărută în editura SimArt din Craiova. Merită amintite şi celelalte cărţi publicate de-a lungul timpului: „Recviem pentru ziua de apoi“ (teatru), „Un fel de mine“ (poezie), „Teatru postmodern“, „Fugă fără timp“ (poezie), „Teatru blitz“, „Cerul din sufragerie“ (poezie), „Ireversibilul joc“ (poezie), „Cifre şi destin“ (poezie).

Cât priveşte patima după artele frumoase, scriitoarea mărturiseşte: „În pictură, ca şi în lucrările mele literare, sunt angajată într-o cursă spre suflet, fascinată de privire“. Permanent, autoarea este preocupată să descifreze marile taine ale existenţialismului şi, în pofida faptului că este amatoare în arta plastică, aceasta izbuteşte să redea mesajul dorit, mai mult decât unii profesionişti, ajunşi membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. Nu întâmplător, Maria Opriţa Defta şi-a cerut scuze care, în realitate, sunt capcane aproape insesizabile: „Îmi cer iertare pentru portretul care nu plânge şi de la care nu se va afla niciodată ce priveşte sau la ce gândeşte“. Să înţelegem că portretul priveşte şi gândeşte la „durerea de tip Medeea“, însă cu semnificaţii şi conotaţii metafizice în clară interferenţă cu creştinismul.

Neîndoielnic, Maria Opriţa Defta are propensiuni către portret, şi nu spre compoziţii de esenţă ori peisaje, în care culoarea viscoleşte prin spaţiul de joc al naturii lugubre, atât de caracteristice titanilor din arta plastică naţion