Pardon my french, mais où sont les Iorgovanes d’antan? Unde e parintelul Antonie? El si soborul de juristi de partid sunt probabil singurii care pot, cuvios constitutional vorbind, sa-l exorcizeze pe fratele lor intru credinta politica, dl Vacaroiu. E evident ca presedintele interimar a fost posedat de necuratul basescian de indata ce a pasit la Cotroceni.

Iata, in doar cateva zile, fostul sef al Senatului a facut tot felul de declaratii, a trasat proiecte politice, si-a propus sa se bage si in politica externa (in masura in care politica externa nu-si baga picioarele in el).

De fapt, excluzand cazul in care fostul Hagi al finantelor s-a gandit sa-l convoace pe Mugur Isarescu doar in calitate de Nadie Comaneci a finantelor, este clar ca dl Vacaroiu se afla cu totul inafara acelui model de presedinte trasat de autorii suspendarii, un presedinte al carui rol se reduce in esenta la invitarea fotbalistilor si decorarea celebritatilor.

Din contra, se pare ca modelul prezidential adoptat de dl Vacaroiu este ... Traian Basescu, nomen odiosum. Liderul PSD a comis chiar erezia de a se pretinde “presedinte activ”. De ce nu direct jucator? E clar ca trebuie suspendat cat mai iute.

Suna a gluma, este in masura in care si pretentia ca procesul finalizat cu suspendarea presedintelui e menit sa apere constitutia este la fel de hilara. Iar din alt punct de vedere ceea ce face presedintele interimar nu este deloc de gluma, ci este o noua iresponsabilitate. Dar nu despre asta vorbesc in acest articol.

De ce a adoptat dl Vacaroiu o astfel de conduita? De ce nu a adoptat modelul presedintelui simbolic si retras pe care il promova mediatic, in campania de suspendare, PSD? De ce pare efectiv sa adopte un model de exercitare a mandatului similar cu cel al presedintelui suspendat?

Simplu. Pentru ca este un model popular.