Sint si zile cind televiziunea de pe la noi pare una aproape normala, dar in mod sigur 19 aprilie n-a fost o asemenea zi. Nu cred ca sedinta din Parlament le-a luat mintile chiar tuturor, pentru bunul motiv ca semnele deranjului mintal s-au manifestat inainte ca ea sa inceapa. Dar sa admitem ca oamenii de televiziune presimt ca o influenta a avut si asteptarea incordata a ceea ce urma sa se intimple. Asa ca sa nu ignoram cu totul ce-a fost acolo. Zic „acolo“, fiindca, iertati-ma, locul acela numai a Parlament nu aducea. Acolo, deci, din cite am inteles eu, s-au petrecut urmatoarele: cele doua partide declarate de dreapta, care cistigasera alegerile acum doi ani, impartindu-si frateste prada – de altfel, destul de subtire – cam pe muchie, s-au despartit, unul dintre ele l-a matrasit pe celalalt, luindu-i tot, si s-a aliat cu toti adversarii de acum doi ani. Acum, strins cu usa de noii aliati, deja mai vechi ca moartea – pentru noi, romanii –, partidul trebuia sa-l matraseasca si pe omul caruia toti i-au datorat victoria, ales – detaliu important – nominal, direct si, vai noua, cu o inexplicabila popularitate la cele mai diverse si contrastante categorii sociale, popularitate nemaiintilnita in Romania de la regele Mihai incoace.
Nu cred ca e cazul sa ne oprim vreo secunda asupra dezbaterilor din Parlament. Ne rusineaza pe toti nivelul neverosimil de scazut al discutiilor purtate de alde Voiculescu, Guse, Victor Ponta, Nicolicea, care nici propozitii simple nu puteau sa construiasca, in vreme ce altul, Serban-si-nu-mai-stiu-cum, le inlocuia cu proverbe. Ideea ca la Cotroceni se va duce Vacaroiu (!!!!!), caricaturile si jocurile de cuvinte de acum… 16 ani, Dumnezeule, Doamne, clepsidrele, apostrofarea de a se spala adresata, peste gard, de cumatra Buruiana. Daca eram la Diaconescu in emisiune, cu Bahmutan si Prigoana, si tot mai exista speranta ca cineva de
