In situatia actuala, aparuta ca urmare a suspendarii din functie a presedintelui Traian Basescu, cred ca poate fi utila o comparatie a institutiei prezidentiale cu aceea din Germania, atat similitudinile, cat si deosebirile fiind semnificative. Presedintele Germaniei are in multe privinte atributii asemanatoare – el este seful statului, are o importanta functie reprezentativa, atat pe plan extern (autentifica tratate internationale, ii acrediteaza pe ambasadori, primeste scrisorile de acreditare ale trimisilor altor state etc.), cat si intern, semneaza legile adoptate de parlament, propune un candidat pentru functia de cancelar, numeste si revoca ministri (la propunerea cancelarului), precum si alti functionari de stat, iar in situatii bine precizate (neintrunirea majoritatii necesare nici in cel de-al treilea scrutin la alegerea cancelarului, respingerea votului de incredere) poate dizolva parlamentul. Pozitia presedintelui german in raport cu celelalte organe constitutionale este totusi mai slaba decat a celui roman, in primul rand datorita faptului ca el nu este ales de catre cetateni, ci de o adunare federala din care fac parte membrii parlamentului si un numar egal de reprezentanti ai landurilor. Dar cu toate acestea, revocarea presedintelui (prevazuta, ca si in Romania, pentru cazul ca ar incalca prevederi ale Constitutiei) nu tine de competenta parlamentului sau a amintitei adunari federale, ci de aceea a Tribunalului Constitutional. Parlamentul il poate pune pe presedinte sub acuzare, dar decizia ii apartine forului care vegheaza la respectarea Constitutiei – fapt concludent pentru insemnatatea functiei prezidentiale, chiar intr-o republica parlamentara, cum este Germania. De altfel, nici un presedinte al Germaniei postbelice n-a fost confruntat vreodata cu aceasta situatie-limita.

Desi si aici rolul presedintelui este departe de a fi pur decorativ. "Neu