In Piata Universitatii erau bucuresteni de toate felurile, tineri si varstnici, pe care flagrantul abuz parlamentar si nedreptatea i-au scos din case si, probabil, din minti. Cu doar cu o zi inaintea suspendarii, pre­sedintele Traian Basescu facuse, fie din considerente tactice pripite, fie din imprudenta, subapreciindu-si, astfel, adversarii politici, o declaratie de intentie care se prea poate sa fi influentat, intr-o proportie covarsitoare, rezultatul ulterior al votului. Si anume: la cinci minute dupa suspendarea din parlament, el si-ar da de­misia, declansand, in acest fel, alegeri anticipate pentru functia suprema in stat. Cele 322 de voturi exprimate in favoarea suspendarii arata limpede ca, in acest interval, s-a produs un declic psihologic de maxima importanta. Promisiunea pre­se­dintelui, cu vadit caracter intimidant, dar, mai ales, penuria ingrijoratoare de can­didati credibili din partea coalitiei, in stare sa infrunte la alegeri "masinaria politica" Basescu, i-au facut pe conjurati sa stranga randurile. Tonul umoral-visceral al unor "oratori" din timpul dezbaterilor par­lamentare de a doua zi, aerul de vesela chermeza arborat la momentul op­tiu­nii individuale, fluturarea bilelor in fata ca­merelor de televiziune, desi votul urma sa fie secret, cat si predictiile legate de comportamentul ulterior al presedintelui demis, exprimate pe culoarele parlamentului, dovedeau ca ideea presedintelui de a-si da demisia nu numai ca nu impiedicase suspendarea, ci se dovedise catalizatoare si profund favorabila demolarii dezlantuite a acestuia. Lipsa de onoare, de echilibru si de obiectivitate a complo­tis­tilor au fost dezamorsate abil si pervers prin recursul la inaltele principii ale mo­ralei, consecventei si ale valorii cu­van­tului dat de presedinte. De parca Dam­bo­vita devenise, brusc, Tamisa, iar Casa Po­porului, plina de hypno- si logo-sfo­rai­tori si de sfora