In toiul crizei politice, Mircea Geoana a intentionat sa ia calea Londrei si Washingtonului pentru a deschide noi fronturi in lupta dusa pentru recucerirea pozitiei cuvenite PSD in cadrul citadelei puterii. A sosit timpul pentru resuscitarea principalelor organizatii infiintate de Adrian Nastase cu scopul distinct de a face lobby obiectivelor pesediste.
In 2001, fostul premier proclama necesitatea unor sume considerabile - venite, desigur, de la bugetul de stat - alocate acestei veritabile munci patriotice. Cu ocazia vizitelor intreprinse pe meleaguri anglo-saxone, atat Nastase, cat si Iliescu au tinut deseori discursuri in fata unor astfel de foruri economice.
Urmau, apoi, inevitabilele fotografii infatisandu-i alaturi de o serie de demnitari - uneori rasplatiti cum se cuvine pentru sponsorizare. Iar acasa, TVR1 relua la nesfarsit imaginile de rigoare, creand spectatorului naucit impresia ca, in pofida trecutului lor comunist, Iliescu si Nastase au reusit, cum-necum, sa castige increderea liderilor occidentali.
Din cauza stilului sau insistent si bagaret, Geoana nu prea se bucura de simpatii in
cercurile UE. Fostul sef al diplomatiei romane nu a invatat inca elementara lectie a publicitatii autopromotionale - relativ eficienta in SUA, dar nicidecum in cercurile oficialilor europeni.
Ca atare, frontul UE ii revine lui Adrian Severin, care va insista vehement asupra samavolniciei lui Basescu si a caracterului neofascist al unor personalitati civice, hotarate a-l incita pe seful statului la noi si noi incalcari ale cutumelor politice.
Atacurile vor creste, de-acum, in numar si intensitate, pornindu-se de la ideea ca macar unele din evenimentele survenite in cadrul campaniei pentru referendum vor veni, inopinat, in intampinarea acuzelor, conferindu-le o minima credibilitate.
Precum s-a putut vedea, exista m
