Dezbaterile privind Referendumul au evidenţiat printre altele existenţa unei axiome: prezenţa la vot nu va întruni numărul necesar pentru validarea scrutinului.
E o axiomă susţinută cu îndârjire nu numai de adversarii lui Traian Băsescu, ci şi de fanii acestuia din presă şi din politică.
Expresia acestei credinţe de tăria celei în adevărul că Pământul e rotund a fost dată de controversa în jurul Hotărârii Parlamentului de a decide calea de urmat în cazul invalidării Referendumului. Liderii PD şi PLD, puternic sprijiniţi de chibiţii prezidenţiali din presă, au reacţionat gălăgios, declarând că e o măsură menită a bloca revenirea lui Traian Băsescu în fruntea statului.
Potrivit articolului 5, aliniatul 2 din Legea referendumului nr. 3 din 24 februarie 2000, referendumul e invalidat dacă la acesta se prezintă mai puţin de jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale.
La alegerile parlamentare şi prezidenţiale din decembrie 2004 au fost înscrişi pe liste aproximativ 18 milioane de cetăţeni.
Admiţând că în doi ani cetăţenii cu drepturi electorale nu s-au redus în chip dramatic, pentru a fi validat, Referendumul din 19 mai 2007 are nevoie de prezenţa la vot a cel puţin nouă milioane de persoane.
Ce ne arată statistica alegerilor postdecembriste?
În mai 1990, la primele alegeri libere, s-au prezentat peste 14 milioane de persoane din 17 milioane, adică 86%.
La alegerile din septembrie 1992, proporţia participării a fost de 76%.
La cele din 1996, de 76%, iar la cele din noiembrie 2000, de 65%.
În fine, la alegerile din decembrie 2004 s-au prezentat 55% din cei înscrişi pe liste.
E posibil ca la un scrutin nu numai crucial, ci şi în premieră pentru poporul român să se înregistreze o prezenţă mult mai slabă decât la alegerile prezidenţiale şi parlamentare.
E posibil, dar în nici un caz cert
