Încă din anul 2000, cînd apărea The Blind Assassin, roman ce va fi tradus şi la noi în 2007, observam la Margaret Atwood debutul unor preocupări legate de diverse aspecte ale senectuţii. În romanul amintit, cîştigător meritat al prestigiosului Booker Prize, octogenara Iris Chase îşi scrie testamentul pentru o nepoată, aflată permanent departe de casă, şi căreia îi lasă moştenire nu bani sau proprietăţi, ci adevărul (despre familia lor), o mărturie asupra a mai bine de jumătate de secol de abuzuri, minciuni, amăgiri, veşti rele şi speranţe năruite. Şase ani mai tîrziu, senescenţa şi confesiunea rămîn la fel de prezente în creaţia scriitoarei pentru că Moral Disorder (Ed. Doubleday, 2006), ultimă culegere de (unsprezece) povestiri ale canadiencei, este tocmai aşa ceva: o retrospectivă cu puternice tente autobiografice a unei vieţi oarecum diferite de ceea ce ne-am putea aştepta de la o scriitoare catalogată ca fiind feministă; o selecţie de întîmplări şi evenimente din cadrul unui destin care, fără a fi spectaculos, nu plictiseşte niciodată, dar mai ales un bilanţ care trebuie făcut cît timpul o mai permite nu perspectiva morţii, ci spectrul uitării, al pierderii memoriei şi mîna mai vrea să scrie. Detaşarea dată de persoana a treia singular (cînd ni se vorbeşte de Nell, un alter ego al scriitoarei, pe care o putem observa în diferite etape ale vieţii sale petrecute alături de Tig, iniţial amantul, apoi soţul ei) alternează cu vocea mai implicată a unui "eu" în care continuăm să o recunoaştem pe autoare, nu doar după felul de a reacţiona dar şi după anumite detalii ale epicului care în esenţă rămîne unul omogen în pofida cronologiei fluctuante.

În The Bad News, povestirea de început a volumului, Nell şi Tig (prescurtare, pentru cine nu ştie, de la Gilbert!) sînt la vîrsta la care veştile rele, chiar atunci cînd vorbim de cele aflate din ziare, îi pot afecta mai m