Bucurestiul asuda. E nevoit sa faca fata asaltului unei circulatii dementiale incepute de oriunde si dezlantuite, cum se nimereste,intr-un crescendo ametitor. Repercutandu-se violent asupra trecatorilor, calatorilor si, mai ales, asupra turtuturor asteptarilor noastre "obosite" in urma efortului de a intelege cam ce anume se intampla si de ce. Este adevarat, se repara strazile. Si ce-i cu asta?! Peste tot in lume, orasele cu strazile lor cu tot intra in reparatii capitale. Evident, pe tronsoane bine stabilite. La noi nu tine. Tocmai atunci cand speram sa avem parte de o alta imagine - normala, confortabila - un fel de anexa la trecerile si petrecerile cotidiene, se ivesc alte inconveniente. Cu particularitati bine conturate. In primul rand, cele care se refera la atmosfera. Aici nu ne intrece nimeni. Inflatia de motocanie pare sa fi pus stapanire nu numai pe spatiul de locuit in comun - la bloc, domnilor ! - ci, din plin, si pe mijloacele de transport. Cotizatia pe haos se achita pe moment. In sfarsit, un domeniu in care nu avem restante. Mitocanii, care se inmultesc pe nesimtite, nu rateaza nicio ocazie pentru a se da in spectacol. In tramvaie, troilebuze, autobuze, te inghesuie, iti dau branci, apoi striga ostentativ ca le iei aerul. Ati auzit de pricipiul " Cu cat esti mai dur, cu atat iti cresc sortii de izbanda"? Adeptii lui sunt peste tot, dar intra in actiune atunci cand simt ca au ocazia sa se manifeste. Eroic. Calatorii iau nota cu dezamagire si revolta - se vede pe fetele lor - ramanand tacuti. Se spune, uneori, ca lumea buna circula in autoturismele proprii. Oamenii de rand, cu ce apuca. RATB-ul e salvator. Multumita lui ajungem sa ne cunoastem mai bine semenii, grijile lor, obsesiile, programul zilnic, meniul preferat, preturile la alimente, evenimentele intime, starea de sanatate, tamaduirile miraculoase, preocuparile de tot felul. Se bate moneda pe "fam