In sfarsit, s-a produs! Precedata, anul acesta, de un concert (cacofonic, adesea) de proteste, contestatii, acuzatii, retrageri, recuzari si refuzari, Gala Premiilor UNITER s-a mutat, pentru prima oara de la nasterea ei, in 1992, din Bucuresti, in Capitala culturala europeana a anului 2007 - la Sibiu. Chiar daca unii se vor fi gandit (pacatos) ca era mai bine sa se mute in cealalta Capitala ocazionala a Europei, adica la Luxemburg, Gala a supravietuit cu succes, sub marele cort ridicat in centrul Sibiului, temperaturii cam scazute la vreme de seara...
...dar si profetiilor sumbre privind soarta ei si a laurilor pe care ii pune in joc. Mai putini, la actuala editie, prin eliminarea de pe lista distinctiilor a Premiului pentru critica (in urma retragerii in bloc a "concurentilor" la aceasta categorie, din motive pe care nu are sens sa le mai insir aici), dar la fel de ravniti ca si pana acum. Ba chiar, se poate spune, mai ravniti ca oricand, dovada reactiile zgomotoase pe care le-a starnit anuntarea nominalizarilor. Dar, cu bune si rele, cu multumiti si nemultumiti, cu veseli si incruntati, Gala Premiilor UNITER ramane (secondata de Festivalul National de Teatru) cel mai rasunator eveniment al vietii teatrale romanesti din decursul unui an. Desigur, o pondere insemnata in interesul extraordinar pe care il trezeste acest moment special revine laturii sale "glamoroase": Gala e transmisa in direct de televiziunea publica la o ora de audienta maxima, premiantii isi primesc trofeele din mana unor personalitati de marimea intai, provenite nu numai "din breasla", ci si din lumea culturala larga (la propriu si la figurat, adica nu doar autohtona), ba chiar si din alte "lumi", precum, spre exemplu, cea diplomatica, iar ecourile serii se prelungesc un numar considerabil de zile in paginile mai tuturor ziarelor si revistelor, fie ele de mare tiraj ori de mica alti
