Autoare, până în prezent, a unui volum de versuri (Ciorap cu firul dus, Marineasa, 2005) şi a unui roman (Ochelari de damă, Brumar, 2005), Daniela Raţiu este una dintre autoarele tinere de azi despre care ar trebui să se vorbească mai mult. Un bun prilej ar fi recenta publicare de către prestigioasa Editură Cartea Românească a surprinzător de maturului său roman In vitro. Trei vecine de bloc aflate în perioada critică din preajma împlinirii vârstei de patruzeci de ani îşi trăiesc frustrările, obsesiile, eşecurile, dezamăgirile, singurătatea, devitalizarea, resemnarea, într-un cuvânt, drama, în zece scene cotidiene disparate, toate grupate sub semnul celor zece porunci. O astfel de organizare nu foarte originală a materiei epice, cu un alarmant potenţial tezist şi didacticist, nu constituie o premisă de lectură din cale afară de optimistă. Cei care vor trece de această prejudecată, vor avea însă numai de câştigat. Pentru că, din fericire, cititorul are şansa să uite ideile preconcepute chiar de la primele rânduri ale cărţii: "Are 35 de ani. E casnică. De ceva vreme, se gândeşte cum să îşi ucidă soţul". După această constatare, şocantă mai mult prin exprimarea ei directă decât prin eventuala sa excepţionalitate (presupun că în calvarul unei căsnicii astfel de gânduri, fireşte, niciodată duse până la capăt, constituie mai degrabă regula), cartea se citeşte realmente cu sufletul la gură. Daniela Raţiu sondează abisurile sufletului femeiesc într-o manieră care presupune o solidă expertiză în psihologie sau, poate o vastă, dar de neinvidiat, exprienţă de viaţă. Misteriosul eu feminin nu are pentru ea nici un fel de secrete, iar francheţea etalării sale publice are toate şansele să şocheze. Mia, Gisela şi Camelia sunt, la prima vedere, trei vecine de bloc, de vârste apropiate, fără prea multe lucruri în comun. Mia este măritată, celelalte două, nu. Gisela este artistă - cân