De fiecare data cand vine vorba despre imaginea romanilor si a tarii lor, nu pot sa nu ma gandesc la insemnarile lui Del Chiaro care, in jurul lui 1700, scria ca nu intelege de ce femeile romance isi spala copiii aproape in fiecare zi. Mai scria ca in casele boierilor si ale taranilor se atarna buchete de busuioc si flori frumos mirositoare, asa incat casele lor sunt mereu curate si placute. Asta nota un occidental ca semn al surprinderii sale in fata unei realitati neasteptate. De ce era realitatea romaneasca surprinzatoare? Pentru ca nu-si inchipuia ca pot exista, in afara lumii occidentale, zone de civilizatie? Sau pentru ca auzise tot felul de zvonuri privind barbaria schismaticilor de romani? Sau pentru ca in drumul sau pana in Valahia intalnise destula mizerie si promiscuitate, incat nu mai avea nici o speranta de a reintalni lumea civilizata? Ori, ceea ce e mai de crezut, lumea occidentala, la acea vreme, nu se prea spala? Ultima varianta mi se pare cea mai credibila. Oricum, astazi, starea de lucruri nu mai este aceeasi. Dar nu despre asta as vrea sa scriu cateva cuvinte, desi, explicarea invaziei murdariei in aceasta parte a Europei ar merita un tratat serios.

Problema "imaginii" s-a nascut in perioada domniei lui Napoleon Bonaparte, primul sef de stat care si-a dat seama ca sunt situatii in care un articol de ziar poate face cat o batalie. De aceea a si introdus cenzura inaintea bunului de tipar. Pana la el, publicatiile erau interzise dupa aparitie. De la el, textele incriminate nu aveau voie sa fie tiparite. Napoleon stia ce inseamna propaganda. Dupa cum stia ce inseamna promisiunile pentru oameni, ca uneori ele sunt mai pretuite decat realitatile. De aceea a si inventat pensiile pentru ofiteri. "Imaginea" nu este decat un produs ideologic si este rezultatul unei vointe politice. Dar asta nu inseamna ca respectiva imagine va fi preluata ca atare