Parlamentul si-a anulat destinatia de institutie democratica, practicand nu dezbaterea la obiect, ci lovitura sub centura si atacul generalizat la persoana si popor. Romania nu e Rusia. Or, asa parea, pana la sedinta parlamentarilor romani care i-au cedat national-comunistului Nicolae Vacaroiu fraiele statului roman. Intr-o sedinta de infierare, amintind de cele de partid cu voturile de blam distribuite de geniul defunct al Carpatilor, pre­se­dintele romanilor a fost facut cu ou si cu otet. In 1989, Ceausescu a fost ras­tur­nat. Revolutia care l-a indepartat de la putere a fost ulterior confiscata de neo­co­munisti. In noua "Adunare Nationala" alcatuita din monstruoasa coalitie PSD, PNL, PRM, UDMR si PC, adevarul a fost inca o data rasturnat pe dos, sefului statului ro­man imputandu-i-se exact ceea ce politica lui Traian Basescu incercase nu fara succes sa combata mai aprig. Comunismul, securismul, coruptia oligarhiei mafiote, instapanite peste parlament, pes­te mediile de afaceri, justitie si presa, par sa fi castigat o noua runda in batalia pentru viitorul Romaniei. Aceasta victorie à la Pirus - intrucat isca o instabilitate care-i va afecta si pe cei ce-au repurtat trista izbanda - s-a pro­dus aparent legal si democratic. Legal, pentru ca legea nu interzice suspendarea presedintelui. Democratic, pentru ca a hotarat-o parlamentul, teoretic institutia cheie a democratiei. Dar reprezinta majoritatea parlamentara de la Bucuresti realmente vointa na­tiunii? Liderul romanilor plateste pentru vorbe si fapte. Pentru ca e primul lider roman care a indraznit sa spuna lucrurilor pe nu­me. Si pentru ca e autorul unor fapte de anvergura istorica, menite sa desparta Romania pentru totdeauna de trecutul ei totalitar. Deschiderea arhivelor Securitatii, condamnarea comunismului si sustinerea reformei printr-un ministru, demis intre timp, hotarat sa confere justitiei romanesti inde