"Chiar daca nu putem spera ca sapaturi sistematice pe colina Dinogetiei sa lamureasca pe deplin istoria martirilor acestui loc, totusi s-ar putea ajunge la fundatiile vechilor edificii de cult crestine care nu puteau lipsi de aici, ca de altfel nici din celelalte orase facand parte din eparhia subordonata orasului Tomis. " (Raymund Netzhammer, 22 iunie 1921)
Se poate constata chiar si numai din acest fragment de pagina din Jurnal cat de pasionat era autorul in investigatia sa - care este si a noastra - privitoare la inceputurile crestinismului, atat de clar confirmate inca de atunci pe teritoriul Dobrogei.
Asadar, odata ajuns la Dinogetia, R. Netzhammer a desfacut spre orientare, impreuna cu secretarul sau, parintele Lucius, planul fortificatiei. Era - probabil copiat si marit - planul aparut in 1885 in volumul al V-lea din Istoria monumentala a romanilor, datorata francezului Victor Duruy si deja binecunoscuta lui Netzhammer.
El, vizitatorul din 1921, identifica acum la fata locului conturul transmis in 1865 de M. Engelhardt, consulul general al Frantei la Belgrad, care vizitase zona si datora acest releveu lui A. Baudry. Iar daca atunci, ca si in 1921, se vedeau doar 12 turnuri in loc de 14, faptul se datora lipsei unor cercetari arheologice. Aceasta pentru ca, in asemenea conditii, daramaturile masive de la poarta principala, aflata la sud, nu lasau inca sa se distinga cele doua turnuri ce flancau poarta. Altfel, cititorul acestei serii de martori va putea compara planul din 1865 cu acela mai recent, reluat de noi anterior, si va putea constata exactitatea releveului datorat lui A. Baudry.
Peste exact 30 de ani de la aceasta vizita, ipoteza lui Netzhammer s-a confirmat. In 1951, cercetarile sistematice reluate la Dinogetia au identificat ruinele basilicii paleocrestine a asezarii. Raportul amplu de sapaturi, publicat in volumul 1-2
