Cinematograful american a fost intotdeauna indragostit de eroul care lupta singur impotriva tuturor, reusind in cele din urma, ciuruit, dar demn, sa-si apere pielea si sa-si dovedeasca nevinovatia, de la John Wayne, Clint Eastwood, Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stallone, Bruce Willis, Mel Gibson si Harrison Ford incoace. De data aceasta, el e tragator de elita si cade victima unei conspiratii a serviciilor secrete. Filmul lui Fuqua gloseaza bine pe tema hatisului de intrigi, ceva mai intunecate si lipsite de orice urma de umor dupa momentul 11 septembrie, care a readus conspiratiile pe trambulina credibilitatii. Regizor abil in a dubla ritmul trepidant al actiunii cu personaje reliefate si motivatii destul de profunde (cum s-a intamplat cu The Replacement Killers si Training Day), Fuqua isi conduce liniar si curat eroul prin algoritmul obligatoriu al pregatirii pentru confruntarea finala cu forte vizibil superioare numeric. Desi etapele inaintarii lunetistului Bob Lee Swagger de la misiunile extraordinare strabatute de simtul datoriei (care, bila alba pentru film, nici macar nu suna a fanfaronada) la dezamagirea pierderii coechipierului sau, din "ratiuni de stat", si la furia in fata capcanei intinse de capi militari corupti sunt previzibile, nedepasind schema obisnuita, ceea ce face interesanta aventura lui este amestecul de detalii insolite din activitatea unui tragator de elita si intensitatea sustinuta cu care il portretizeaza Mark Wahlberg. Abilitatile extraordinare ale unui tip care nu are voie sa greseasca nici macar cu o fractiune de secunda, tinand seama de viteza si directia vantului, de clima si umiditate, de stralucirea soarelui ori de stropii de ploaie si de locul precis in care va fi tinta la un numar fix de secunde dupa apasarea pe tragaci, concentrarea, comunicarea tacita cu reperatorul sau, fac din aventura lui Swagger o aventura palpitanta, c