The People's Act of Love, al treilea roman al lui James Meek, are o coperta (pentru editia engleza de la Canongate Books) care evoca scenele de taiga sub omat din Docteur Jivago, si care contine un text sinoptic ce face trimitere la Lermontov (Un erou al timpurilor noastre) si la Anna Karenina. Editia franceza prefera o locomotiva cu aburi iesind din zapezi, cumva ca in Runaway Train, primul film american al lui Andrei Mihalkov-Koncealovski (1986).
Fiecare dintre coperti doreste sa fixeze sugestiv, in felul sau, genul proxim al cartii. O carte, de altfel, surprinzator de greu de fixat intr-un cadru anume, pentru ca aduna elemente de drama ruseasca (cu vibrari din epoca marelui roman de secol XIX), suspans si violente de thriller, batai si urmariri de western (volumul a fost supranumit de critica "primul western siberian"), si inexplicabile deraieri comportamentale, cu abur de nuvela fantastica. Oricare ar fi cadrul in care am dori sa inghesuim romanul, cert este ca are o putere magica de atractie, certificata de multele traduceri de pana acum (in 27 de limbi!), de entuziasmul fara frontiere manifestat de critica americana si, nu in ultimul rand, de faptul ca Johnny Depp, fara prea multe ezitari, s-a hotarat sa-si exercite vioiciunea de regizor pornind de la textul lui.
Cum a ajuns Meek, scriitor nascut la Londra (in 1962, dintr-un tata scotian si o mama evreica maghiara) si crescut la Dundee, sa-si debarce imaginatia saxona taman in Siberia, nu poate fi explicat decat prin experienta sa ruseasca, exersata in intervalul 1991-1999, cand a fost reporter pentru The Guardian la Moscova. Loc unde s-a casatorit cu o ucraineanca si a invatat limba rusa, suficient de bine incat sa poata citi si pretui Anna Karenina in original.
Despre felul in care i-a venit ideea sa scrie The People's Act of Love, ne vorbeste chiar el: "Scanteia initiala a tasnit
