Venus", realizat de Roger Michell, nu e un simplu film. Este foarte asemanator cu "A Prairie Home Companion" al lui Robert Altman – un film de ramas-bun, cu atat mai plin de sensuri cu cat vine de la doi actori, Peter O’Toole (care pe 2 august implineste 75 de ani) si Leslie Phillips, care are deja 82, care interpreteaza rolurile a doi actori veterani, odinioara celebri, ce se apropie de punctul terminus cu pasi de catifea. Iau micul dejun la aceeasi carciuma unde isi etaleaza si compara pastilele pe masa ("Alea albastre sunt mai bune", spune Maurice, interpretat de O’Toole), isi negociaza si ironizeaza reciproc anxietatile, beau un whisky mic, merg la teatru. Prietenia lor indelungata care ii pregateste acum pentru moarte e confruntata inca de la debutul filmului cu aparitia unei intruse, tanara nepoata a lui Ian (Leslie Phillips), care e trimisa de la tara sa-l ingrijeasca. Dar ea nu e deloc o infirmiera. E botoasa, poarta fuste scurte, bea de stinge si vrea sa se faca model. Ciudata prietenie dintre tanara Jessie si fostul curtezan Maurice pare la inceput la fel de nepotrivita ca laptele si ceaiul de lamaie, dar, pusa in relatie cu operatia de prostata care-i anuleaza eroului virilitatea, se transforma intr-o aproape perversa relatie de afectiune. Exact ceea ce-i trebuie barbatului ca sa poata muri impacat.
Scenaristul Hanif Kureishi (care a scris "Intimacy"), regizorul Roger Michell si producatorul Kevin Loader alcatuiesc o echipa sudata. Ei au realizat in 2003 "The Mother", in care o mama se indragosteste de iubitul fiicei. Impreuna au facut acum unul dintre cele mai tandre si mai patrunzatoare filme despre batranete – cu tacerile ei de dimineata, cand te intrebi cum e cand mori, cu caldele intalniri de ramas-bun, cu clipele cand iti descoperi vechii prieteni in ferpar, cu ultimele placeri (ne)interzise. Magistral scris, filmul are o tandrete care nu e ega
