Teoretic, de 10 ani, consumatorul român este apărat de un mecanism care-l asigură că găseşte în piaţă cel mai mic preţ posibil. Consiliul Concurenţei trebuie să depisteze monopolistul Teoretic, de 10 ani, consumatorul român este apărat de un mecanism care-l asigură că găseşte în piaţă cel mai mic preţ posibil. Consiliul Concurenţei trebuie să depisteze monopolistul care abuzează de propria poziţie sau firmele care îşi împart piaţa între ele. Practic însă, interesele consumatorilor s-au întâlnit de prea puţine ori cu cele ale comercianţilor. Ieri, autoritatea de reglementare în domeniul concurenţei şi-a aniversat cei 10 ani de existenţă sub sloganul: "10 ani de concurenţă în România". Realitatea este că nu se poate vorbi despre concurenţă fără reglementare. Sau, în orice caz, de acea concurenţă care să ducă la efectele scontate - produse/servicii la cel mai mic preţ posibil şi cea mai bună calitate posibilă. Dar simpla existenţă a unui reglementator nu garantează succesul unei pieţe libere. Nici dacă, în cei 10 ani, s-au dat 3.000 de decizii în materie de antitrust şi amenzi de 80 milioane de euro. Cazematele din energie, greu de spart Zilele trecute, consumatorul român a putut răsufla uşurat când a aflat că Unicredit (Italia) şi Societe Generale (Franţa) nu mai fuzionează. Aşa s-ar fi ajuns ca, pe piaţa românească, patru şi nu cinci bănci (BCR, BRD SocGen, Raiffeisen, Unicredit, Transilvania) să strângă 70% din peste 80% din profiturile din sistem. CC nu are o investigaţie care să ia pulsul competiţiei în sistemul bancar. Chiar dacă ar fi aşa, nu sunt de aşteptat schimbări radicale. În septembrie 2005, CC anunţa declanşarea unei investigaţii având ca scop posibila încălcare a Legii Concurenţei de către societăţile active pe piaţa petrolului. Nu sunt mai mult de trei societăţi active - Petrom, Rompetrol şi LukOil - dar CC încă n-a ajuns la o concluzie.