Presedintele plateste din pricina crezului sau intr-o filozofie politica transanta si durabila, construita din placerea aspra de-a rezolva ecuatii istorice pentru care distinctia categoriala intre "prieten" si "adversar" nu poate sa dispara. Dupa 24 de luni de la eliminarea gu­vernarii Nastase ne gasim intr-o Romanie cu Nicolae Vacaroiu presedinte interimar, cu un parlament care seamana tot mai mult cu o Dumade stat, in care interesele economice ale oligarhilor trezesc indata compasiunea urnelor de vot. Pentru ca Traian Basescu a refuzat de­mocratia butaforica de inspiratie CSI, PSD, necuratat de vechile contaminari ma­fiote, si-a prelungit sistematic si tentacular influenta in sfera politicii si a so­cie­tatii. Asa avem astazi o presa slugarnicita si tunuri mediatice psihanalizabile, cu "ana­listi politici" santajabili si antrenati, pe deasupra, in rivalitati imaginare cu omul carismatic recunoscut care este totusi Traian Basescu. Iar noi ne trezim dimineata in aceeasi tara obosita, fara increderea de sine a unei comunitati mature politic. Participam la o piata economica cu rating in scadere sau indici de stagnare la bursa. Citim cronici internationale antipatice - inThe Economist, Wall Street Journal sau Frankfurter Allgemeine Zeitung. Vedem Ambasada SUA ingrijorata de evo­lutia investitiilor si descoperim tineri pre­gatiti de emigrare. Regasim, in fine, aceeasi demoralizare endemica la nivelul societatii civile - de la ONG-urile ecologiste pana la comunitatile religioase care au abandonat retorica "dreptatii" si a "binelui obstesc". Intr-un asemenea context de grava criza, poti constata ca Andrei Plesu comenteaza in Saptamana Mare cearta din­tre palate, Horia-Roman Patapievici a re­luat ciclulPoliticelor, Gabriel Liiceanu se apara de cele mai absurde acuzatii de plagiat, iar GDS este obligat sa gaseasca un sediu, sa fabrice un slogan anticoruptie ori sa orchestrez