Istoria acestui ziar e lungă şi zbuciumată. Dacă ar trebui ales fie şi un singur motiv pentru care "Adevărul" merită să fie tratat cu respect, acela ar fi… 1888. Este anul în care Istoria acestui ziar e lungă şi zbuciumată. Dacă ar trebui ales fie şi un singur motiv pentru care "Adevărul" merită să fie tratat cu respect, acela ar fi… 1888. Este anul în care s-a născut din tipar primul număr. Au fost şi bune, şi rele pe parcursul acestui lung destin. Oricum, nimic de judecat, nimic de felicitat, nimic de acuzat. Doar normalitatea unei gazete care a simţit în felul ei pulsul societăţii. Cu bune şi cu rele. De astăzi, "Adevărul" se schimbă la faţă. Pentru că România se schimbă. Celor care urăsc acest ziar doar pentru că, mai nou, este "al lui Patriciu" le place să pedaleze pe această sintagmă. Demonizându-l pe proprietar, înainte de a-l fi demonizat justiţia, fie ea cu robă, divină sau, pur şi simplu, cea a pieţei de afaceri. Demonizându-i deopotrivă toţii acei simpli angajaţi care, cu bună credinţă, lucrează pentru "Adevărul". Da, "Adevărul" este ziarul lui Patriciu. Dar în cu totul alt sens. Dinu Patriciu este patronul ziarului. Investitorul. Nu şi cel care îl scrie. Aşa e, avem un contract cu Dinu Patriciu. Are o singură clauză: aceea că succesul acestui business de presă nu poate exista în lipsa independenţei jurnalistice. Aceasta este investiţia lui Dinu Patriciu. În rest, e treaba noastră, a celor care construim noul ziar, să facem din el un produs de succes. Doar timpul ne va spune dacă am reuşit sau nu. Când patimile actuale din societate se vor fi risipit, mulţi dintre cei care privesc acum cu suspiciune spre "Adevărul" vor înţelege că atât investiţia lui Dinu Patriciu, cât şi munca noastră au fost oneste.

Deocamdată, ce nu va fi noul "Adevărul"? Nu va fi un ziar al obsesiilor. Al celor care cred în salvatori. Al proletarilor care încă visează la naţion