Cititorii României literare provin, în mare parte, din rândurile intelectualităţii sau ale intelectualilor în formare. Nu pot fi, aşadar, duşi de nas de gesticulaţia primitivă a talk-show-urilor sau de manipulările grosiere ale jurnaliştilor vânduţi. Tocmai din această perspectivă, rămâne o enigmă insondabilă fractura psihologică din mintea unor ziarişti şi comentatori actuali. Mă şochează, cu alte cuvinte, viteza cu care trec dintr-o tabără în alta şi impetuozitatea transformării unui sentiment de amiciţie într-o ură ireductibilă.
Iată-l, de pildă, pe Sorin Roşca-Stănescu. Din susţinător fervent al lui Traian Băsescu, s-a metamorfozat, cât ai zice peşte, în duşman de moarte. Urmărindu-l la televizor, rămâi uimit de insistenţa cu care urmăreşte fiecare gest şi silabă a preşedintelui, întorcându-le pe toate feţele, doar-doar stoarce de-o infamie, sau măcar de-o glumiţă ce nu depăşeşte, de altfel, nivelul mahalalei. Or fi la mijloc frustrări, or fi angajamente neonorate - n-am de unde să ştiu. Cum Roşca-Stănescu a devenit în ultima vreme un om foarte bogat, e posibil ca apartenenţa sa la clasa oligarhilor să explice tumbele de circ pe care le face periodic, cu lipsa de graţie a unei tombatere ce se crede funambul.
Există, pe acest parcurs, şi episoade care vorbesc despre totala lipsă de logică şi onestitate a oamenilor de factura descrisă mai sus. Se ştie că unul din pionii celor mai dezgustătoare lupte duse în ultimii doi ani de ziarul "Ziua" a fost un anume Victor Roncea. Specializat în denunţuri de cea mai joasă speţă, incapabil să folosească alt limbaj decât al urii şi minciunii, acest Roncea a dat, în ultimii ani, tonul şi a stabilit profilul gazetei la care scria. Deşi nu e singurul din redactorii şi colaboratorii ziarului, el a mers cel mai departe în arta infamiei şi a "dezvăluririlor care nu dezvăluie nimic". Puţine din personalităţile reale ale
