Intrarea filmata a lui Nicolae Vacaroiu in Palatul Cotroceni mi-a adus aminte de un tablou, al nu mai tine minte cui: un taran de la 1907 descoperind pianul intr-o casa boiereasca. Planificatorul comunist a capatat la foarte scurt timp dupa mutare gesticulatie de presedinte.
Avertizeaza asupra devalorizarii monedei nationale, cheama partidele politice la consultari si pe guvernatorul BNR la discutii despre economie, convoaca CSAT pentru discutarea legilor sigurantei nationale si a retragerii trupelor romanesti din Irak.
Consensul de la Cotroceni pecetluit cu imbratisari si sarutari pe obraji, rascolitor de amintiri din postcomunism, ne promite perfid pacea in care sunt posibile si legea ANI, si votul uninominal. Daca si numai daca Traian Basescu nu se mai intoarce. O pantomima neplacuta performata in tandem de PSD si PNL.
Scenariul la care asistam se numeste in filmele americane „politistul rau, politistul bun”, unde „cel rau” este PSD, iar „cel bun”- PNL. PSD ataca, se mobilizeaza.
Promite inca o suspendare a lui Traian Basescu, daca acesta va castiga referendumul, sau repetarea consultarii populare, daca la vot nu se vor prezenta mai mult de jumatate dintre alegatorii inscrisi pe liste.
Intentioneaza sa-l demita pe adjunctul SRI Florin Coldea si sa numeasca, in timpul mandatului lui Nicolae Vacaroiu, un director al SIE. Infiinteaza un grup de deconspirare a civicilor proprezidentiali. PNL se tine de-o parte. Pretinde ca povara guvernarii ii impune sobrietate si efort.
Isi reprima gesturile ostile la adresa sefului suspendat al statului, se prezinta ca un factor de stabilitate si echilibru. PSD are voie sa atace si PNL, PNL sa-i ignore pe social-democrati.
Politistul rau si politistul bun, stim din filme, lucreaza insa in echipa, pentru acelasi scop, revenirea Romaniei in matca stiuta,
