Religia si educatia ne-au impus sa ne ajutam aproapele atunci cand e in suferinta. Sa-i intindem o mana de ajutor si sa impartim cu el putinul nostru. Poate ar fi bine daca am invata sa ne si uitam la cersetorii care stau cu mana intinsa. De multe ori, ei sunt de zeci de ori mai bogati decat noi... O scena incredibila in plin centrul Craiovei.
Un tanar se aseaza pe trotuar langa o pustoaica „handicapata” si incepe s-o imite. Brusc, copila se ridica vioaie si repertoriul de cersetoare se transforma intr-un potpuriu de injuraturi: intrusul ii „strica vadul“. Din sortul fetei se revarsa banii castigati din „manca-ti-as, da-mi un ban, ca sunt oloaga!“.
Nu sunt monezi, sunt bancnote, una chiar de 50 de lei. Ii aduna si-i pune pe „caprarii“. O intreb cat a strans. Raspunsul ma amuteste (asta, dupa ce ma ameteste bine): o suta saptezeci si trei de lei. Pe o jumatate de zi, pentru ca imi spune ca nu sta la Unirea decat de cinci - sase ore. Fac o socoteala: 300 RON pe zi, 9.000 RON pe luna, 108.000 RON pe an.
Adica peste un miliard de lei vechi! Ceva mai mult decat seful statului! N-are mai mult de saisprezece ani. Nu e catusi de putin „oloaga“. Ci doar smechera. Isi strange catrafusele si o intreb, din nou, incotro se duce. Nu-mi spune, asa ca ma iau dupa ea. Ma plimba prin English Park, unde se opreste sa bea apa, stationeaza in fata Primariei, unde comunitarul ii da 50.000 de lei vechi.
E sambata si e omul mai darnic. Maria topaie de pe un picior pe altul si se admira, vreme de vreo cinci secunde, in vitrina cafenelei El Greco. Vreo jumatate de ora se opreste in Parcul Teatrului National, unde face naveta, mergand doar in genunchi, de la o banca la alta. Mai strange cateva sute de mii. Dupa ce termina de numarat banii, o zbugheste inapoi in English Park si repeta operatiunea.
