Nicolae Văcăroiu este Preşedintele României. Ştiu că aşa este constituţional: în caz de suspendare a titularului, şeful Senatului asigură interimatul. Dar tot nu pot să-mi reţin un zâmbet: Văcăroiu e Preşedinte.
Dacă analizăm traiectoria acestui om, vedem că Văcăroiu a reuşit să adune toate, dar absolut toate trăsăturile negative de caracter ale acestei clase politice.
Trecut ceauşist are? Are. Şef pe la planificarea de stat pe vremea lui nea Nicu. Adică acei băieţei şmecheri, care calculau din riglă câte ace trebuie să producă fabrica X şi de câte biciclete are nevoie judeţul Y. Dezastrul economic lăsat de acel sistem a fost evident pentru toată lumea. Şi pentru că nici o competenţă nu se pierde în România, l-am luat pe Văcăroiu şi l-am făcut prim-ministru. Singura sa performanţă a fost că a stat multă vreme în acel post, din cauza blocajului politic. În rest, fostul planificator ceauşist a încercat să facă şi capitalism planificat. Politicile sale economice au fost dezastruoase şi România a ratat atunci încă patru ani de reforme, timp în care Ungaria, Polonia şi Cehia au mai făcut un pas spre Uniunea Europeană. De pildă, în loc să privatizeze rapid şi masiv economia, cu investitori străini serioşi, Văcăroiu a încercat metoda MEBO. Adică ne-a dat tuturor nişte hârtii şi ne-a spus că suntem proprietari. De aici a rezultat o economie fără fonduri de investiţii, fără management modern şi acaparată de amicii de partid prin corupţie masivă. Rezultatele metodei erau deja cunoscute la acea oră în teoria politicilor publice. Văcăroiu a aplicat-o din pură încăpăţânare ideologică. Putem spune că este un dinozaur nereformabil? Putem.
A lăsat ţara în 1996 secătuită, coruptă şi nereformată. Dar cum nici un politician depăşit de vremuri nu rămâne pe afară în România, Văcăroiu a devenit „Hagi al finanţelor“. A luat o sumă imensă de la Sorin Ovidiu Vîntu ca să facă b
